Si-acesta, Iacov se numea;
Si… inima-ncepu, mai tare sa ii bata,
Pentru Iosif, copilul celei pe care o iubea.
2) Dragostea lui, pentru acest baiat,
Crestea mereu, pe zi ce trece;
Iar… intr-o zim l-a imbracatm
Deosebit, de ceilalti zece.
3) Pe cand toti fii lui, erau plecati,
Cu… oile pe la pasune,
Tata si fiu, nedezlegati,
Iacov si Iosif, stateau de vorbe bune.
4) Ingrijorat de soarta celorlalti fii,
Iacov, pe Iosif il trimite,
Sa vada… de sunt bine, vii,
Caci el era baiat, cuminte.
5) Copii-acestia insa, au vazut,
Ca Iacov, tatal, face diferental
Iar cand in zare, Iosif a aparut,
Vroiau sa scape de a lui prezenta.
6) Pe Iosif, fratii, l-au vandut;
Dar, au pastrat frumoasa-i haina,
Far’ sa le pese, c-a durut,
Si ca vor stinge-a tatalui lumina.
7) Un tap atunci, ei, au junghiat
Si haina-n sangele-i au inmuiat;
La tata, haina i-au aratat
Si inima i-au sfasiat.
8) Vazand haina fiului sau,
Era, sigur, ca i sa-ntamplat ceva rau;
Se gandea c-a fost mancat de o fiara,
Si, de durere, isi dorea sa moara.
9) El, era sigur, ca Iosif a murit;
Doar, haina muiata-n sange i-a dovedit;
Stiind ca fiul lui a pierit,
Nu mai putea fii fericit.
Dar, Iacov nu a acceptat.
Cu Iosif isi dorea sa fie impreuna,
Si, o tinea una si buna.
11) Anii cei mult care-au trecut,
Au intarit a tatalui convingere,
Ca Iosif, copilul lui, este pierdut;
Si nu va mai simti a lui atingere.
12) Si, inima ce in trecut a ars,
Acum, era ata de rece;
Nimic din ea n-a mai ramas,
Decat, in lacrimi sa se-nece.
13) Inima lui Iacov, era acum de gheata;
Caci, pentru el, Iosif, ere trecut din viata.
Iacov stia, si o tinea pe-a lui,
Ca, nu va mai vedea, copilul drag sufletului.
14) Iacov, habar n-avea,
Ca, viata lui total se va schimba;
Nici nu-i trecea, prin gandul sau,
Ce surpriza-i pregateste Dumnezeu.
15) De parca, n-ar fi fost destul,
Ca… si-a pierdut copilul mult iubit,
De foamete a fost umplut pamantul,
Si, el era batran, albit.
16) Si… ca sa fie si mai rau,
Painea, s-o poata cumpara,
Iacov, lasa pe fiul sau,
Beniamin, cu restul a pleca.
17) Cu… inima zdrobita-n mii,
Tatal, copilul, sa plece il lasa;
SI-apoi, fara nadejde, exclama…
„De trebuie sa fiu fara copii, asa voi fii!”.
18) Acum, Iacov, se resemna;
Si se convinse, ca viata-i rea si dura,
SI nu credea, ca inima-i va fii candva,
Ca si pe vremuri, plina de caldura.
Beniamin si ceilalti se-ntorc acasa,
Vazandu-i… pe toti, tatal se bucura,
Avea si fii, si painea pe masa.
20) Fiii, uimiti de cele intamplate,
Ii spuse, lui Iacov de-a lor frate,
Ii spuse ca Iacov traieste,
si tot Egiptu-l carmuieste.
21) Si se-asteptau acum, sa vada,
Cum reactioneaza tatal lor,
Nu le venea, nici lor, sa creada,
De nu vedeau, cu ochii lor.
22) Dar inima lui Iacov a ramas rece,
Caci, nu-i credrea ,deloc, pe ai sai fii,
Ca dupa-atat timp, ce trece,
Iosif, mai este-ntre cei vii.
23) Dar, fii, nu se lasa,
Ei, stiu ce au vazut.
Lui Iacov, nu ii pasa,
Caci, Iosif, e pierdut.
24) Incep sa-i povesteasca,
Tot, ce le-a spus Iosif,
Incep sa ii istoriseasca,
Cum s-a purtat, cu ei ,fratele lor, Iosif.
25) Apoi, i-au aratat carale,
SI tot ce i-a trimis,
Si ce-a spus Iosif, marele,
Si tot ce le-a promis.
26) Abia acum, avand dovezi clare,
Inima lui Iacov s-a inviorat.
Credea ,din ce in ce mai tare,
Ca Iosif traieste….si astfel, a actionat.
27) Si a plecat cu toti, cu toate,
sa-si vada fiul cel pierdut,
Caci, nu era depart’ de moarte;
Si-astfel, pe Iosif l-a vazut.
Estera Pop
