„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” (Evr.10:16)
“Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evr.10:23)
Mă întorc în timp, într-o dupămasă însorită de iunie 2003. Primesc o invitaţie surprinzătoare: “Hai să ieşim la o plimbare în natură, şi să luăm cu noi şi Biblia.!” …Accept cu bucurie, dar în mintea mea se derulează o sumedenie de întrebări. Cu mişcarea în aer liber usnt obijnuit, îmi plac mult drumeţiile, dar ce rol va juca Biblia? Peste ani, aveam să înţeleg, că acel moment a fost de fapt hotărârea lui Dumnezeu de a începe o nouă etapă în viaţa mea spirituală. Începea schimbarea în bine a tot ceea ce însemnasem până atunci.
Olarul Îşi începea lucrarea, având sub mâna Lui un lut care până atunci nu I-a mulţumit pentru toate darurile oferite din dragostea Lui, un lut care nu conştientiza că tot ceea ce este şi ce are, vine din Harul nemărginit manifestat faţă de un suflet păcătos.
Începea zdrobirea “eu-lui” din mine. O viaţă dedicată plăcerilor de moment, lipsită de orice orizont, începea să-şi piardă din contur, în favoarea unei vieţi noi, bazată pe înţelepciunea primită din Cuvântul lui Dumnezeu. Învăţam, înainte de toate, să mulţumesc pentru fiecare lucru mărunt care mi se întâmpla. Să mulţumesc Domnului pentru puterea din trupul meu, pentru pâine cea de toate zilele, pentru că El este cu mine în bucurii şi încercări. Aminteam în lista mea de mulţumiri: întreaga mea familie, şi, ceva nou ce nu experimentasem până atunci în mod constant: RUGĂCIUNEA! Îmi amintesc că în primele rugăciuni sincere înălţate Domnului..nu-mi găseam cuvintele. Aveam puterea să-I spun doar rugăciunea “Tatăl nostru” Aflam cu bucurie că puteam să-mi sdeschid sufletul înaintea Lui, folosint cuvinte simple, venite din inimă. Lista mea cu motive de rugăciune creştea de la o zi la alta.
Dumnezeu hotărâse ca eu să dechid Biblia, şi prima carte citită să fie Psalmii. Reacţie amea iniţială a fost că am dorit să citesc întreaga Biblie, într-un timp cât mai scurt. Sar, Cineva m-a oprit, spunându-mi că trebuie să am răbdare, multă înţelepciune şi pricepere.
Astfel am început să frecventez Biserica din oraşul meu, unde am descoperit valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, prezentat prin viu grai şi prin comportamenul sufletelor de acolo. Ştiu că am avut de dus o luptă interioară îndelungată în ceea ce priveşte consecvenţa prezenţei mele la Casa Domnului. M-am obijnuit relative uşor cu programul de rugăciune şi de ascultare a mesajului biblic. Eram fascinate de cei care vesteau Cuvântul: îi vedeam drept oameni bine pregătiţi, cu o mare pricepere în transmiterea mesajului lui Dumnezeu către adunare. Simţeam de fiecare dată că Domnul îmi vorbea mie, printr-un îndemn, printr-o cântare sau în rugăciune.
Într-o dimineaţă de duminică avea să vină hotărârea care cred că L-a bucurat mult pe dumnezeu: “Vreau să mă botez!” Bucuria mea era mare şi pentru că nu aveam de dat piept cu împotriviri: Domnul îmi deschise calea către El!
Anii au trecut unul după altul. N-aş putea să affirm că în primii mei ani de credinţă au avut loc scimbări spectaculoase. Continuam să fiu o simplă prezenţă în Casa Domnului, atent la programul care se desfăşura acolo, dar păstrându-mi trăirile doar pentru mine, şi nefăcând nimic concret pentru Dumnezeu.
El, Dumnezeu continua să aibă multă răbdare cu mine.
Trezirea spirituală avea să se întâmple într-o dimineaţă de toamnă târzie a anului 2008. În urma unei încercări de foc, în care am putut vedea mâna Domnului întinsă asupra familiei mele, am hotărât că este momentul să fiu o pildă pentru cei din jurul meu, în ceea ce priveşte minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în familia mea.
Citeam la acea vreme din Biblie: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” ( Romani 8:28-29 ) Cuvintele domnulu îmi spuneau clar că voi trece prin acestă încercare, dar împreună cu El voi ieşi biruitor. Inima mea se întoarce din nou pentru El, şi decide ca să-L prezint ca Domn al vieţii mele.
Realizez că tot ceea ce sunt azi, se datorează Lui. Orele petrecute în rugăciune şi în studiul Cuvântului Său încep să-şi arate rezultatele, şi anume mai multă putere de a face faţă încercărilor, bucuria regăsită în lucrurile mărunte ale vieţii, speranţa în revenirea Domnului Isus Hristos!
Dorinţa lui Dumnezeu este ca să fiu liber!
Libertatea de a-L allege zi de zi doar pe El!
Libertatea de a citi zilnic Biblia şi de a-mi însuşi învăţătura cea bună!
Libertatea de a-L prezenta oricând şi oriunde, oricui doreşte să audă cum lucrează Dumnezeu în viaţa celui care-L iubeşte din inimă!
Naghi Iuliu
