M-am tot gândit că cei mai mulţi dintre creştini cam aşa suntem de multe ori: Uneori ne aducem aminte de Dumnezeu, din când în când mai mergem pe la biserică, se întâmplă câteodată să mai facem o faptă bună, dar oare e bine să fim aşa? Oare e bine să-L facem pe Dumnezeu un accesoriu al vieţii noastre? Oare se cade, ca noi să ne raportăm astfel la Cel despre care Biblia spune că: „…El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.” (Mat.5:45)
Gândul meu pentru toţi este să ajungem la „totdeauna!”
„Atunci toti cei ce se incred in Tine se vor bucura, se vor inveseli totdeauna, caci Tu ii vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tau.” (Ps.5:11)
„Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!” (Ps.25:5)
„Te voi lauda totdeauna, pentru ca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, caci este binevoitor.”(Ps.52:9)
Fii acel om din Psalmul 73:23: „Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta;”
Fă-L pe Domnul Isus Hristos primordial în viaţa şi în trăirea ta, şi Dumnezeu să-ţi ajute la aceasta!!
CRISTI TATAR
